Dictionarulboltangiilor

Un nume de crasmar predestinat posteritatii. A avut un singur cusur, in loc sa toarne apa in vin, a turnat cu cofa umor si spirit.

Vestita crasma din Iasi, aruncata intr-un colt al Iasului, modesta ca infatisare: o usa si trei ferestre, o gradina, o pivnita cu multe hrube, unde in poloboace se lafaie in voie vinul datator de iluzii.

Porecla politica cu inteles literar. La intruniri se auzea de multe ori: “Prapaditule, de ce-l lasi sa vorbeasca, nu stii ca-i boltangiu?

Bautura domneasca, care n-a fost niciodata injosita de blamul boltangiilor. Bauta cu ritual in stacana de lut, era blagoslovita de cunoscatori, in special de Creanga.

Atata timp cat a fost tinuta de junimistii sadea, purta cu blazon acest titlu, indata ce s-au amestecat si belferii, a primit un “sub”, fiind ceruta de ei. In foi gasesti ce vrei, dar mai ales poezii, fistichii, aforisme, barbarisme, intamplari pe doua carari si note pentru anecdote.

Insemnatatea lui era o mare problema pentru boltangii limbuti, care voiau sa palavrageasca pe socoteala altora, profitand de libertatea discutiilor. Cand gluma se ingrosa, auzeai strigandu-se: Documentul, unde-i documentul? Odata cerut, el trebuia sa fie aratat, spre a ne convinge ca cele spuse sunt adevarate, apoi transcris in CONDICA DE PREZENTA.

S-a copiat din Dictionarul Junimei acest cuvant care avea urmatorul inteles: Cand este a se incepe o lectura mai de soi la Junimea, adeseori Pogor, parte pentru a impune tacere, parte spre a atrage bagare de seama, ca vine ceva serios, canta bisericeste: “Acum sa ascultam Sfanta Evanghelie”, de ex. de la Conta citire, la care obisnuit Creanga raspundea cu glas puternic: “Sa luam aminte!” Cateodata Pogor replica: “Pace tie Cititorule!”

Epitet care intovarasea glasul lui Carp. Acest cuvant a fost nascocit de Pogor, pentru glasul Excelentei, grozav de scartaitor, atunci cand d-sa se gaseste in mijlocul boltangiilor.

Giumbuslucuri nostime adunate si nascocite de Creanga, Lambrior, Gane, Caragiani, Burla si Pogor. Creanga era un sac fara fund.

Faetonul de gala care astepta zi si noapte la Bolta Rece, spre a conduce cu tot alaiul cuvenit pe boltangii pe la casele lor.

Cuvant cinstit de boltangii chiar in clipele cele mai solemne ale vietii. “De aceia am imbratosat Cotnarul, caci are puterea sa ridice harul, cateodata ehe, oho, trecem hotarul, dar tot drepti ca soldatii, cand simtim in noi caldura inspiratiei”.

Cine nu era limbut la Bolta Rece? Poezie-saracie, limbutie-avutie! Dictonul belferilor, din care multi practicau avocatura.

Opusul cuvantului limbutie. Dispretuit si batjocorit fara crutare de boltangii.

Diaree critica si literara, opus constipatiei cronice, amandoua boale fara leac.

Taraboi sau hodorogeala in capetele tuturora, pana ce unii boltangii au dobandit pe furis, lamuriri stiintifice.