Aparitia locantei
Numele Bolta Rece a devenit un simbol și un loc de referință pentru orice ieșean, indiferent de etate și profesie și chiar de faptul că omagiază sau nu memoria lui Bachus.
Localul se găsește pe marginea sud-estică a renumitului deal al Copoului, pe strada care nu întâmplător se numește Rece, întrucât aici se cunosc din vechime întinse și ramificate pivnițe care se întretaie între ele și mai mult, unele se află pe nivele mai adânci sau mai putin adânci, ca niște adevarate etaje subterane…
Prima mențiune documentară cunoscută privind clădirea și locul care va deveni vestita locantă a Iașilor “Bolta Rece” datează din 17 ianuarie 1786.
Ospeția a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă țărănească, cu prispă. Deasupra solului, în jurul unei mari bucătării și al unui cuptor, există un salon unde erau serviți un număr mare de meseni; în subsol au fost zidite, în piatră, hrube cu firide, de unde lumina opaițelor se răsfrângea asupra vaselor de stejar care adăposteau licoarea de Cotnari, de Bucium, de Uricani și din alte podgorii.
Anii de inaltare
FAMILIA AMIRA
Din 1864, Avram Amira, autentic negustor, venit în Iași în 1830, a preluat prin închiriere localul Bolta Rece. Cu timpul, la experiența bătrânului comerciant se va adauga avântul și zelul nepoților săi Panciu și Simion. Cei doi, preluând destinele firmei, au contribuit substanțial la celebritatea Bolții.
“Universitas vinorum”
Dar Bolta Rece este cunoscută nu numai ca o simplă casă de ospeție, ea trăiește totodată în istoria orașului prin “legăturile” cu mulți dintre membrii Societății “Junimea”, care aici încheiau o parte dintre agapele lor, ce începeau în localuri mai fastuoase.
De aceea, nu întâmplător, localul va fi cunoscut și sub denumirea ilustrativă de Universitas Vinorum, deci “Universitatea vinurilor”, numire care ne îngăduie să adaugăm Conventus egregiorum virorum Iassiensium (Adunarea bărbaților străluciți ai Iașilor).
În atmosfera nimbată de intelectualism și prietenie, aici au făcut iscusita zăbavă, dezbătând chestiuni de cultură, în general, și literatură în special, mulți junimiști. La Universitas Vinorum de la Bolta Rece unele personalități din cercul Junimiștilor, care lansaseră deviza “mancarea-i fudulie, băutura temelie”, nu de puține ori au fost văzuți la “un sfat de vorbă”.
De numele Boltei Reci se leagă și multe întâlniri dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu, care, într-o încăpere mai retrasă, schimbau idei fără sfărșit, unul urmărindu-l și admirandu-l pe celălalt cu adevarate sentimente frățești.
Însuși Eminescu mărturisea într-o scrisoare Veronicăi Micle: “Ar trebui să mă crezi un ingrat, dacă n-aș recunoaște că la Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o seară”.
Academia ieseana de umor si inteligenta
La Bolta Rece, “Academia ieșeană de umor și inteligență”, unii membrii ai societății Junimea “au purces cele mai generoase și mai nobile întâmplări, având toate un caracter de creatiune spontană și originală”.
La unele întâlniri se citeau scrisori primite de unii membri, scrisori care uneori interesau și încălzeau inimile, era o formulă de informare cu știrile din țară și străinatate.
Membrii Societății Junimea: Maiorescu, Negruzzi, Eminescu, Bodnarescu, Panu, Vargolici, Naum, Culianu, Xenopol, Slavici, Pogor, celebrii actori Rossini, Mounet-Sully, Coquelin cadet, regizolul Borelli, scenograful Delmary, arhitecții Fellner, Cosnitz, Hellmer și Granet, constructorii Teatrului Național, renumiți actori români, Matei Millo, Luchian, Pechea-Alexandrescu, State Dragomir, Grigore Manolescu, Petre Liciu și alții, toți au poposit la Bolta Rece, local al prieteniei și povestirii.
Bolta Rece rediviva
Dupa ce în anul 1902 proprietarii au fost nevoiți să renunțe la vechile locații din cauza pretențiilor exagerate ale proprietarilor localului, în anul 1966, vechea firmă Bolta Rece va reînvia în cunoscutul ei sediu de pe strada Rece. Localul repezintă o fateță originală și specifică a Iașului, ducând mai departe, cum afirma Victor Eftimiu, “o amintire a vremurilor de altă dată”.
Astăzi, printr-o fericită împrejurare, se privesc zilnic de peste drum cele două clădiri vecine. Față în față stau cu ușile lor primitoare, deschise: Vila Sonet “Mihai Codreanu” și Bolta Rece.
Sub arcadele Boltei Reci au avut loc multe întâlniri. Aici vin des studenți care caută să-și imagineze atâtea umbre ce-au coborât și urcat scările ospeției. Nu întâmplător Primul festival de poezie Mihai Eminescu, din octombrie 1968, s-a încheiat în ambianța de aici.
A fost un adevărat omagiu adus înaintașilor boltangii. S-au auzit atunci glasurile lui Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Stefan Augustin Doinaș, Dumitru Radu Popescu, George Lesnea, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar și mulți alții.
E bine ca drumețul sau vizitatorul ce va trece prin aceste locuri care jalonează drumul creației și al izbânzilor înaintașilor noștri, să țină seamă de îndemnul poetului de a face puțină zăbavă și la Casa Bolta Rece. Aceste fragmente au fost spicuite din cartea “Bolta Rece micromonografie 1789-2002” scrisă de Adrian Pricop și Constantin Botez.
Poezie
Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa lumânare sfârâind saul și-l arde.
Și-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde –
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o lună.
- MIHAI EMINESCU, Cugetările sărmanului Dionis
Brad imi ziceți fiștecare
Din păcate Brad din născare.
La Bolta Rece – Academia
Va stabili anomalia
- VASILE ALECSANDRI
Din acest stacan
Beți din an în an
Ori la Bolta Rece
Se bea zilnic zece.
- NICOLAE GANE
Drăgălașe păhărele
Drăgălașe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !
Să golim toți în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bee-atunci mai bine bere,
Bee-n pace !
Cine-i amețit prea tare
Pe sub mese să se culce
Și în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !
Să nu fie vorba lungă
Doară știm ce scurtă-i viața
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineața.
- PETRU FÂNTÂNARU
Bolta Rece
Vin umbre de demult și mai dincoace
Cu pași de abur și ecou de slavă
Și se așterne o lumină gravă
Și Bolta Rece cuib de vis se face.
Mă uit la pragul năpădit de vreme
Călcat de veacuri de atâta lume,
Pe care urma are chip de nume
Nemuritoare, cadențând poeme
S-aprind lumini prin tainice unghere
Căci umbrele sunt parcă niște stele
Luceafărul se află printre ele,
Iar Bolta Rece și pământ și cer e.
De peste drum, trec ritmuri de sonete
Jur-împrejurul naște poezie
Aicea ora nu e prea târzie
Când vin poeții, lumea s-o desfețe
Drumețule, dacă sătul de mersuri
În târg la Eși va fi să-ți fie nasul
Să te îndrepte și acolo pasul-
La Bolta Rece se gândește-n versuri.
- VASILE FILIP
Povesti la Bolta
Cu Creanga si Eminescu
LA “BOLTA RECE” A JUNIMII
Legendele trăiesc și străbat fruntăriile vremii cu și fără povestitori. Nu au nevoie de arhive și nici de crainici, ci doar de noroc. Existența lor ține de ecuații neinventate, de întamplare și destin. Despre legende este vorba în cele ce urmează, unele care alcătuiesc centrul de gravitație al culturii române. Vom sta, așadar, la povești cu Eminescu și Creangă, la Bolta Rece din Copoul Iașiului, să bem vin roșu din carafele pivnițelor literare și să ne afumăm puțin cu legendele lor.
Unele legende spun că pivnițele supraetajate din beciurile Boltei Reci sunt de pe vremea lui Ștefan cel Mare, că acest labirint de coridoare plin cu sticle și butoaie de vin mergea câțiva kilometri până la Cetățuia și până dedesubtul Casei Pogor, unde s-au născut Junimea și mai tarziu Muzeul Literaturii Române din Iași. Basm sau realitate, cramele astea există la limita legendelor, așa cum despre tunelurile de sub Casa Poporului se spune că duc direct spre aeroport. Iar mulți jură cu mâna pe inimă că așa stau lucrurile. În spațiul fabulos al subteranelor, era imposibil să nu se nască miracolele. La Bolta Rece s-a ales ca ele să fie Eminescu și Creangă. Cei doi au petrecut multe ceasuri în hrubele celebrei cârciumi din Iași, unde, așa cum spune și numele său, la adăpostul bolților reci, poveștile se conservă lesne, iar vinul devine nemuritor.
Cârciuma Bolta Rece (n.1786) este de fapt o veche casă românească, cu pridvor, prispă, curte și beciuri cu firide, cu bucătărie și cuptor, cu dragoste și amiciție, cu tot ce-i trebuie unei așezări ca să facă istorie. Pe-aici, timp de două secole, alături de petrecăreți comuni, de politicieni, gazetari, artiști, s-au perindat cei mai mari clasici ai literaturii române. Alecsandri, Eminescu, Caragiale și Creangă, împreună cu ceilalți junimiști ai Convorbirilor literare, au transformat rapid localul într-un veritabil panteon cultural. În secolul următor, ei vor ajunge în manualele școlare ale românilor, la care li s-au adăugat de-a lungul vremii Maiorescu, P.P. Carp și scriitorii și artiștii Iașiului din deceniile următoare.
Pe laviti de lemn, cu bratele rezemate pe o masa si cu o bardaca de vin intre ei
“Era o plăcere pentru ei, povestește contemporanul celor doi prieteni, scriitorul Neculai Timiraș, să se așeze într-o odaie din fundul unei crame, pe laviți de lemn, cu brațele rezemate pe o masă și cu o bardacă de vin între ei… Până la urmă, au sfârșit prin a face nopți albe la Bolta Rece, stând de vorbă despre literatură, istorie și folclor”. Un alt memorialist, Petru Rezuș, notează: “De multe ori, dezbaterile lor începeau pe prispa din Țicău, sub ochii Tincăi Vartic (nevasta lui Creangă, n.n.), iar apoi continuau într-o cramă periferică din Tătărași, Păcurari, Nicolina sau, de cele mai multe ori, la Bolta Rece, unde era vad bun, iar friptura la fel de rece ca și vinul”! Dar cum a început prietenia dintre ei? Scrierile vremii povestesc că cei doi amici s-au cunoscut la Iași. În 1873, Eminescu s-a întors în vechea capitală moldavă, după ce-și întrerupsese studiile la Berlin și Viena. Era anul când Junimea împlinea 10 ani de existență. Profitând de scurta guvernare a Partidului Conservator, Titu Maiorescu îi oferea un post de revizor școlar la Vaslui. Dar pierderea alegerilor i-a adus pe liberali la putere, aceștia destituindu-l pe proaspătul revizor (se practicau și atunci numirile politice!). În situația dată, mentorul Junimii l-a chemat pe Eminescu la Iași, în calitate de colaborator al revistei “Convorbiri Literare”, pentru a-l ajuta, încă o dată, să-și câstige pâinea de toate zilele. În schimb, Creangă era stabilit în vechea capitală a Moldovei de câțiva ani buni. După ce terminase seminarul teologic, humuleșteanul se răspopise, însurându-se cu Tinca Vartic, care moștenise, după moartea primului soț, faimoasa bojdeucă din Țicău. La începutul șederii sale la Iași, Eminescu a locuit la “Trisfetițele” (trei sfinti = trei ierarhi), unde a primit vizitele lui Caragiale, Slavici sau Creangă, ultimul fiind adus de o cunoștință comună a celor doi viitori prieteni. Puțin mai târziu, Eminescu l-a luat pe Creangă la ședințele Junimii, unde echipa de petrecăreți i-a descoperit nu numai talentul, ci și umorul, împreună cu pofta de viată. Așa a început totul…
Așa că, mai vechi în Iași, Creangă descoperise crama pierzaniei inaintea prietenului său, care frecventa mai mult saloane literare și întruniri politice decât bodegi. Treptat, însă, poetul s-a alăturat trupei de la Junimea și a început să meargă tot mai des la Bolta Rece. Aici, întâlnirile nocturne de la Bolta Rece s-au transformat într-o frumoasă legendă și boema literară, poate cea mai frumoasă din întreaga literatură română.
Agapele junimistilor
Acești mari creatori erau adevărați connaisseuri și poeți ai vinurilor și bucatelor moldovenești. Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii Junimii, membru al Academiei, profesor, critic literar și om politic de seamă, era, în același timp, și un excelent amfitrion al agapelor literare ce se întâmplau frecvent pe la Bolta Rece sau prin alte locuri. Calitățile sale incontestabile de gurmand notoriu au făcut din el un lider respectat printre camarazii de petreceri bahice, cărora Negruzzi le spunea „petreceri bețive și de mâncări mari”. Scriitorul era sufletul acestor ospețe. Se zice că, după ce-și sătura oaspeții („junimiști vechi și noi – tot o ciorbă”, spunea el) cu vestitele borșuri, Negruzzi se apuca de întocmit meniuri gastronomico-literare, cum este acesta, de exemplu: Raci retrograzi, Bou îngrășat pe noile izlazuri, Fasoleli englezești, Curcanul lui Penes la frigare, Cronica Convorbirilor literare cu oțet, piper și sare, Pe gheață… la Bulevard, Pampleziruri, Brânză dregătorească, Fructe din nouă luștri de activitate literară, Cafele aforisite, Drăgășani de la Bolta Rece. Sigur, vinul nu lipsea de la masă. Acesta era produs al podgoriilor de pe dealurile Socola și Copou, unde se aflau viile marilor familii de boieri, printre care și ale lui Negruzzi. Trebuie să știți că primul festival de poezie Mihai Eminescu, din octombrie 1968, s-a încheiat în clădirea restaurantului de pe ulița Rece, ca un omagiu adus înaintașilor boltangii. S-au auzit atunci glasurile lui Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Stefan Augustin Doinaș, Dumitru Radu Popescu, George Lesnea, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar și mulți alții.
Aici, acum, la acest restaurant boieresc, bucatele sunt, unele, făcute după rețetele din anii Junimii. Atmosfera are o încărcătură specială, de legendă și de fabulos. La Bolta Rece, după un pahar cu vin roșu, moldovenesc, simți că te duci în timp, în spațiul de legendă al boemelor de altădată și al prieteniilor nemuritoare.
Scrisori
“La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o seară.”
-MIHAI EMINESCU (scrisoare către VERONICA MICLE)
"Badie Mihai,
Slavă Domnului c-am primit vești de la tine.
Eu te credeam mort și mă luam de dor cu amintirile. Când erați in jurul meu, tu, Augura cel blestemat, Conta și alții cari acum vă fuduliți prin capitală alături cu ciocoii, mânca-i-ar câinii, că sunt fiii lui Skaraotki și pe voi norocul și binele.
De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… besteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus și de venit n-ai mai venit… aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Raceanu și alți mușterii pentru mâncărică și bauturică bună, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira.
Apoi, ne-am dus cu sania afară din oraș, și acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui.
Acum stau lângă horn cu pisicile mele și mai pun rânduială în cele însemnări. Tu te cerți cu politicienii prin “Timpul”; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic? Sănătate și voie bună.
Ionică"
-ION CREANGĂ (scrisoare către MIHAI EMINESCU)
PROGRAM
LUNI - DUMINICĂ
08:00 - 22:00
Numele Bolta Rece a devenit un simbol si un loc de referință pentru orice ieșean, indiferent de etate și profesie și chiar de faptul că omagiază sau nu memoria lui Bachus.
CASA BOLTA RECE
Adresa:
Str. Rece, Nr. 10, Iasi, Romania
Tel/Fax: +40 0752589881 / 0232212255
E-mail: casaboltareceiasi@gmail.com
